Mă întreba o prietenă de ce i-am spus proiectului Mind the Time și nu Mind 4 Time, Mind Your Time, sau oricum altfel. Și abia atunci mi-am dat seama (de aceea întrebările bune sunt atât de valoroase) că am pus numele acesta pentru că iubesc un poem, un poem anume, și versurile lui mi-au intrat pe sub pielea craniului pe nesimțite, că nici nu le mai vedeam acolo, erau parte din mine.

Pentru mine ceea ce fac pleacă de la o filozofie, o idee, un gând, în jurul căruia totul se adună, se ordonează. To Think of Time. Să te gândești la timp. Timpul. Nu pot și nu știu să povestesc ce spune Walt Whitman în acest poem cât o viață, care îmi bâzîie pe sub piele, prin toate camerele inimii.

Într-o zi acest poem, probabil, m-a împins să fac un exercițiu. Mi-am pus mâinile la urechi, am apăsat tare, am strâns ochii exagerat, să fie beznă, și am stat așa. Și, atunci, pentru prima oară m-am gândit cu adevărat: Asta a fost tot. Un cutremur, o mașină, nu contează, dar până aici a fost. Așa se termină. Și nu mai ai cum să dai înapoi, nu mai e nimic de înțeles, nimic de explicat. Atunci m-a lovit. Asta a fost tot ce ai avut tu de spus? Ai folosit tot, știe cineva ce ai gândit, ce ai știut, ce puteai face? Tot ce ai muncit să crești mai departe, este exprimat? Ai dat mai departe sau cumva ai tot investit în tine, și acum iei totul cu tine?

Am plâns în ziua aia, mult. Mi-am dat seama că am strâns atâtea pentru mine, din dorința de a avea, și din nesiguranța că nu am de ajuns. Cunoștințe, idei, proiecte, atâta potențial de a face ceva risipit într-un singur om. Ce bun dacă pleci cu tot și nu apuci să folosești, să pui în pământ să aibă de unde să iasă rod? Da, facem copii, și asta e parte din contribuția noastra. Dar nu murim imediat ce ei devin independenți, mai e și alt folos pentru noi aici. Așa am început eu Mind the Time, care este modul în care îmi atrag atenția asupra timpului care nu e infinit, ci finit și de aceea trebuie să fie cu folos, cu descărcarea a ceea ce știu și pot în afară, către toată lumea care poate folosi ce am eu de dat.

Mind the Time. Să ne gândim la timp, să avem mare grijă de timpul nostru. E atât de prețios, atât de important, că nu merită dat pe puțin, pe nefolositor, pe ciudă și pe prostii. Plecăciuni, Walt Whitman. Plecăciuni, vouă, că ascultați ce am eu de spus. Așa îmi fac eu treaba cel mai bine.

Related Articles

One thought to “De ce Mind The Time?”

  • Pop Alis

    Draga mea Ina,
    Dă-mi voie să îți spun așa, pentru că ai devenit una dintre cele mai dragi prietene, de la care am învățat enorm! Ești minunată! Parcă mi-am întâlnit sufletul pereche…parcă tot ce vreau să spun…tu deja ai zis deja…este o senzație de deja-vu extraordinară! Ai o aură care trece dincolo de ecran, ești pozitivă, iar energia ta mă încarcă ori de câte ori revăd filmulețele cu tine. M-am abonat la cursul tău de învățare pentru examene, în ideea de a-mi pregăti copiii să se descurce cât mai bine. Multe din lucrurile recomnadate de tine, le făceam cumva intuitiv, dar acum am și argumentarea științifică, cât și exemplele foarte potrivite date de tine! Te admir și o să mă mai înscriu la cursurile tale! Mă bucur enorm că te-am cunoscut! În sfârșit și ceva bun în zilele acestea atât de triste…Mult succes în continuare în tot ceeea ce îți propui!

    Răspunde

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

X